A sosit sezonul rece, mă gândesc să-i iau un cadou soției, să-i fac o surpriză, așa că trebuie să încep căutările. Nu mă pricep la cadouri, dar mă gândesc la un articol de îmbrăcăminte, ceva practic și drăguț. Nu pot comanda de pe magazinele online, pot avea surprize cu mărimile. Nici nu pot să merg cu metrul la soția mea, să-i măsor circumferința bustului, a taliei, a șoldurilor, ar spune că insinuez ceva. Dar eu știu cam ce mărime are, așa că voi căuta eu în magazine.
Mă plimb pe străzile orașului, în căutarea unor magazine de profil. Văd într-o vitrină un anunț “Avem haine de import”. Da, știu ce fel de magazin este, nu e ceea ce am nevoie.
Mai parcurg vreo 50 de metri și văd într-o vitrină un manechin, cu niște blugi rupți pe el, de parcă l-ar fi fugărit câinii printr-un hătiș, apoi s-a ascuns acolo de ei. Am văzut că “așa se poartă”, dar eu vroiam să iau un articol de îmbrăcăminte întreg. Cu această ocazie, mi-am adus aminte de comentariul unei cunoscute “Eu nu îmi iau de-alea rupte!”, când era la cumpărături. Deh, acum era duamnă, deși cu vreun an înainte se îmbrăca de la “Toate articolele la 2 lei”.
Mai caut, trebuie să fie ceva în zona centrală. Stau cu ochii pe vitrine și … tam-taram! Văd un magazin cu “Haine de firmă”. Al meu ești! Intru înăuntru, arunc o privire, haine pe care le vezi la piețari, la magazinele universale sătești. Totuși, poate este doar un sector cu reduceri, așa că ma apropiu de vânzătoare.
-Vă pot ajuta cu ceva?
-Da, aș dori o haină pentru soția mea, am văzut că aveți haine de firmă.
-Desigur, hainele noastre sunt aduse din “Europa”, de la cei mai cunoscuți designeri.
-Adică din Uniunea Europeană?
-Nu, Europa este mai mare!
-Bun, mă duc să arunc o privire, să văd dacă reușesc să aleg ceva.
Intru printre rânduri, mă uit la câte o haină, citesc etichete, să văd producătorul și, mai ales, prețul. Într-adevăr designeri unul si unul: Guangzhou Cherrytree, Nanjing Best Sourcing, JIANGXI BORUANG. Ce atâta Armani sau Versace, numele acestea din prezent si viitor contează. Nu reușesc să găsesc nimic care să-mi placă, așa că merg din nou la vânzătoare, să o întreb despre unele firme pe care le-am văzut prin piață sau în alte magazine, poate o ținută sport.
-Am văzut că aveți o gamă foarte variată, de la producători de actualitate, dar aș vrea să știu dacă aveți produse ABIBAS (doar le văzusem în piețe).
-Nu avem asemenea produse în magazinul nostru!
-Dar … (cum Doamne îl cheamă pe Tommy, ăla cu degetul?) produse Tommy Longfinger aveți?
-Nu!
Aoleu! Mi-am adus aminte, era Hilfinger, dar nici cucoana nu îl știa.
O ultima încercare:
-Aș vrea o rochie Lacoste!
-La coaste? Nu am auzit de ei!
Totuși, ca să nu ies cu mâna goală din magazinul “de firmă “, solicit un articol de la un producator vestit:
-Aș dori o pereche de șosete de la 廣州櫻花樹.
Cu perechea de șosete în punga de cadouri, ies din magazin, dar nu cred că o să-mi impresionez soția. Cred că îi voi lua o floare, eu nu mă pricep la fashion, la acești designeri moderni.
Autor
Octavian Moldovan – Satiră-
