Avem un loc sub soare, trăim pe o planetă frumoasă. Pe această planetă avem păduri și ape, avem munți și câmpii, avem un cer albastru, trăim să le vedem pe toate, trăim să ne bucurăm de ceea ce ne oferă viața.
Noi vrem să trăim pentru ceva, ne dorim să ne bucurăm de viață, visăm frumos chiar și la lucruri mărunte.
That cold black cloud is comin’ down
Feels like I’m knockin’ on heaven’s door
Knock-knock-knockin’ on heaven’s door
(Guns N’ Roses – Knockin’ On Heaven’s Door)
Am o prietenă, Rike, ea este americancă, dar a ales să-și schimbe viața, să locuiască în Germania. Fiecare dintre noi putem face alegeri în viață, putem să avem dorințe, putem să visăm. Am discutat cu ea despre motivul pentru care a părăsit țara făgăduinței, ca să aleagă un alt stil de viață, cel european.
Rike: Am locuit multă vreme în SUA până când Trump a ajuns președinte, după aceea am plecat. Nu prea ne simțim confortabil nici în SUA, nici în Germania.
Aș putea enumera multe dezavantaje atât pentru SUA, cât și pentru Germania, dar nu este amuzant. Americanii din SUA în mare parte nu au asigurare de sănătate sau trebuie să plătească în privat chiar și cu asigurarea de sănătate. Nicio îngrijire de urgență fără depozit sau numerar. În Germania, bătrânii noștri din cămine sunt îngrijiți foarte inadecvat din cauza lipsei de personal și de bani, din păcate guvernul face prea puțin. Familiile nu pot avea grijă de bunică/bunic din cauza lipsei de timp și spațiu, cu foarte puține excepții. Ceva pozitiv despre Germania: nimeni nu poate cumpăra arme aici fără un motiv întemeiat, de exemplu ca vânător profesionist. Ceva pozitiv despre SUA: oamenii sunt mai relaxați decât nemții țepeni.
Este o alegere pe care o facem în viață, este ca și cum ne-am săturat de ascultat Guns N’ Roses și vrem acum să ascultăm Scorpions. Trebuie să muncim, oriunde vom trăi. Avem o casă, avem o familie, prieteni, un hobby.
Trăim.
Rike: iubim peisajele nordice în mare parte singuratice, adică Scandinavia, Finlanda, Islanda și ne place mentalitatea oamenilor din Africa de Vest, unde nu poți fi niciodată singur.
Vrem să facem drumeții, alpinism și să vedem animale în Carpații românești. Nu avem nevoie de mult confort, este suficient un loc uscat și cald, cu facilități de gătit. Am văzut câteva documentare despre Carpații românești și sunt încântată!
Fiecare dintre noi dorește să se bucure de viață, asa cum poate, atât cât poate. Unii pot vizita lumea, să vadă frumusețiile acesteia. Unii se bucură la un concert în aer liber, la o piesă de teatru, la un film. Unii dintre noi ne bucurăm că avem o familie, prieteni, că ne place o floare, că avem grijă de o pisică, că mâncăm ceva care ne gâdilă glandele gustative. Am vrea să vedem frumusețile lumii, am vrea să ne plimbăm în orașe mari sau în locații exotice. Uneori ne mulțumim să vedem o natură sălbatică, să simțim mirosul de fân proaspăt, să mâncăm o plăcintă fierbinte.
Dorim.
Nothin’ lasts forever
And we both know hearts can change
And it’s hard to hold a candle
In the cold November rain
(Guns N’ Roses – November Rain)
Am vrea să ni se acorde atenție, am vrea să ne petrecem o vacanță în Tahiti, am vrea să avem numai prieteni, să fim mereu cu zâmbetul pe buze. Ne-am putea bucura de atenția pe care ne-o acordă cei din jurul nostru, ne-am putea bucura pentru 3 zile la Băile Figa, ne-am bucura ca viața să fie ușoară.
Avem în viață unele confruntări, greutăți, dar avem pentru ce să ne bucurăm, să trăim pentru cei pe care îi iubim, să trăim pentru ceea ce sperăm.
Visăm.
Cioc, cioc, ciocănind la poarta Raiului. Povestea lui Rike.
Autor:
Octavian Moldovan
Sursă foto: Gabriela Moldovan
