Acest articol este o ficțiune, orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare.
Numele meu este Zglo’biu, un veteran al războiului intergalactic, retras acum pe Rugosa, o planetă-stat din Sectorul Endor.
Ca și la majoritatea celorlalți pensionari, necesitățile sunt tot mai mari, iar veniturile sunt mici. Pe lângă cheltuielile cu hrana, încălzirea, medicamentele, îmbrăcămintea, mai trebuie să plătesc facturile la energie si apă. Toate prețurile cresc, la fel și facurile, dar veniturile răman aceleași. De curând, am fost anunțați că prețul la apă se va dubla, datorită crizei de apă, datorită cheltuielilor tot mai mari pe care le are furnizorul. De la 9 taleri imperiali pentru un metru cub, acum prețul va fi de 18 taleri imperiali pentru aceeași cantitate.
Nu îmi pot imagina cum de s-a ajuns la un asemenea tarif, apa este suficientă, râul care curge în apropiere are un debit suficient de mare. Captarea, tratarea apei, costurile de întreținere, îmi fac o socoteală, tariful nu ar trebui să fie atât de mare. Trebuie să intervin, să solicit punctul de vedere al furnizorului.
Cu temele făcute, mă duc la sediul AquaRug, societatea care furnizează apa, subordonată Consiliului Lorzilor din Endor, să-mi explice cum de au ajuns la un preț al apei atât de mare.
După o lungă așteptare, intru la Boss, îi expun cele constatate de mine, calculele mele, cu rugămintea să reevalueze tariful la apă și să-l reducă, astfel încât să ne permitem și noi să o consumăm.
Boss este foarte contrariat de ceea ce i-am spus, așa că îmi explică:
-Tariful la apă este foarte mic, în raport cu cheltuielile, în raport cu legislația Uniunii Endoriene. Nu contează că în apropiere curge un râu, care are un debit mare, noi captăm apa prin niște dispozitive cu o tehnologie avansată, numite capcane de vânt. Inspirația a venit din scrierile lui Frank Herbert, care a plasat pe planeta Arrakis astfel de dispozitive. Apa este captată din aer, prin condens ajunge în rezervoare, iar apoi livrată populației. Această apă este pură ca și roua de dimineață, adunată de pe petalele de trandafiri. Pe lângă investiția și întreținerea acestor capcane de vânt, mai trebuie să achităm curentul electric, care a crescut foarte mult. La fel, mai trebuie plătite salariile. Păi cum o sa le putem asigura salarii la șefii de birouri, la fetele care fac statistici, la cele care se ocupă de imaginea societații. Dar cel mai mult ne costă cei care se ocupă de calculul tarifelor, le este foarte greu sa ajungă la un tarif pe care să-l putem aproba. Numai ca să vă faceți o idee, închipuiți-vă cât de greu este să demonstrezi că 2 + 2 = 18. Credeți-mă, noi aducem uneori bani de acasă ca să putem funcționa. Noi oferim servicii de calitate, furnizăm apa cea mai pură, iar obrazul subțire cu cheltuială se ține!
Acestea fiind spuse, îmi face semn că întâlnirea s-a încheiat, ca îmi pot lua tălpășița.
Ajung acasă, pun în balanță lucrurile pe care le știam, cele pe care tocmai le-am aflat. Dar … nu îmi dădea la socoteală, așa că mă apuc să scriu un manifest, să-l vadă și alții. Întâi îi voi arăta manifestul unui prieten bun, să-mi spună părerea lui. Este vorba despre acei muncitori care întrețin capcanele de vânt, dar niciodată nu sunt acolo. Este vorba despre acele domnițe care fac statistici, fiicele lorzilor Endorieni. Este vorba despre domnișoarele care se ocupă de imaginea societății furnizoare, care trebuie să se îmbrace bine, să se machieze atent, să poată face o imagine bună, atunci când întrețin discuții pe rețelele de socializare cu consumatorii. Dar trebuie să arate bine și în fața șefilor.
Așteptam la micul meu birou părerea prietenului meu. Deodată, pe uliță, se aude o mare gălăgie. Se aud strigătele celor de afară “E Marele Lord!”. Mașinile opresc în fața casei mele, iar cineva se apropie.
La un semn deschisă-i calea şi s-apropie de birou
Un bărbat atât de sobru, care semăna c-un b.
– Tu eşti Zglo’biu?
– Da, jupâne!
– Am venit să-mi dai raportul,
De nu, o sa te tranșez ca porcul.
– Orice gând ai, preaslăvite, şi oricât ești de urât,
Cât suntem încă la masă, fără niciun râgâit!
Despre partea cu raportul, nene, oare ce-ai fumat?
Cred ca iau acum urzica și încep ca să te bat!
Ori vei vrea să te întorci și să bagi zece flotări,
Să ne scazi acum și nouă din aceste aspre dări?
Fără niciun alt cuvânt, Marele Lord s-a ridicat și a plecat.
A doua zi citesc în ziare: “Societatea AquaRug a micșorat tarifele la apă, începând de … ieri. Astfel, prețul pentru un metru cub de apă va fi de 5 taleri imperiali. Totodată, anunțăm că s-a eficientizat schema de personal, astfel renunțându-se la câțiva șefi de birou, la domnițele statisticiene, la domnișoarele care se ocupau de imagine. Toți aceștia și-au găsit un nou loc de muncă, la ElectricRug”.
Autor
Octavian Moldovan
