A fost odată o libelulă,
La umbra vechiului castel,
Avea și cap, avea și bască,
El se numea Don Brebenel.
Dar a venit odat-o viespe,
La umbra vechiului castel,
I-a dat la cap, i-a dat la coaste,
L-a omorât pe Brebenel.
Era acest Don Brebenel o libelulă, care trăia în zona unei bălți, în umbra vechiului castel, care se credea stăpânul apelor. Lui îi plăcea să vadă lumea de sus, se asemuia cu un vultur care stăpânea cerul. Avea o bască, dar nu i se părea potrivită pentru poziția lui, așa că a cerut stăpânului castelului o pălărie, una mare, în ton cu poziția lui în societate. Stăpânul castelului i-a dat o pălarie, una mare, care să-l facă să pară mai mult decât un vultur, să pară a fi un balaur.
Don Brebenel zbura acum deasupra bălții, cu pălăria lui cea mare, iar viețuitoarele care îl vedeau, îl știau de stăpânul cerului, un controlor a tot ceea ce mișcă.
Don Brebenel a uitat că pălăria i-a fost dată de stăpânul castelului, pe care să-l servească la nevoie, așa că s-a autoproclamat stăpânul apelor, al cerului și al pământului. Dar stăpânul castelului nu a putut accepta așa ceva, ca urmare a trimis o viespe, să-i explice cum stă treaba cu lanțul trofic.
Viespea, neluând în seamă pălăria, avea ochi doar pentru arătarea hilară, narcisistă, care se credea balaur. Așa că s-a pus pe treabă, mai puțin partea cu discuția, și i-a dat la coaste lui Brebenel, până l-a omorât. Apoi s-a dus să dea raportul stăpânului:
-Am fost să discut cu arătania, dar purta o pălărie atât de mare, încât l-a strivit greutatea ei, așa că nu a mai avut loc niciun dialog.
Morala: Când vă procurați o pălărie, trebuie să tineți cont și de umbra ei, trage și aceasta la cântar!
Autor
Octavian Moldovan
